O zi oribila de Luni.
Avea 2 cursuri la care trebuia sa ajunga, apoi job.
Banii se terminasera de ieri, si singurul lucru ce o tinea optimista era faptul ca in 3 ore, colega ei de camera avea sa primeasca pachetul de la parinti.
Se trezise din nou tarziu, iar faptul ca statea la dracu-n praznic ii crestea sansele de a intarzia.
Valida ultima calatorie la metrou, si alerga pe peron. In metrou isi scoase cursurile si incepu sa toceasca.
Ajunsa intr-un final la facultate, se scutura de ganduri, isi indrepta haina si-si instala zambetul.
Insa vantul de afara, ii ciufuli parul, zbura hartiile din brate si lua cu el si zambetul.
Nu suporta vantul. Era singurul lucru ce tinea de natura pe care nu-l suporta.
In disperarea de a aduna hartiile de pe strada, se lovi de cineva.
Era colegul ei.
A vazut-o inca de la metrou, chiar a si salutat-o, insa nu l-a auzit.
S-a aplecat si a ajutat-o sa-si sranga cantrafusele.
Nu l-a privit. Aveau rar conversatii, si toate erau legate strict de facultate.
Plus ca nu era din liga ei.
Nu indraznea sa-l priveasca.
Il considera superior.
Era genul de tip ce avea tot timpul cuvintele la el.
Era tot timpul la patru ace, tot timpul inconjurat de alte tipe.
Ii multumi, mai mult a jena.
Era sigura ca acum vor sti toti cei din grupa ca a fost stangace si s-a facut de ras.
El ii raspunse cu un zambet si se ridica intanzandu-i paginile.
Si a plecat…
L-a privit indelung, de fapt l-a admirat ca pe manechinii de pe catwalk, si-a dat doua palme si razand si-a spus:
” Hooo, tiger! A fost doar un act de mila, nu se va uita niciodata la tine!”
Intr-un final, a intrat in sala de curs. Trecusera 15 minute peste fix, toti se holbau la ea cum incerca sa-si gaseasca un loc.
Si si-a gasit.
Langa el.
Era singur si parca o astepta.
I-a facut loc, apoi dregandu-si vocea ii spuse: ” Credeam ca te-a luat vantul”
Ii zambi, vizibil rusinata de situatie.
Pe parcursul orelor de curs au vorbit, ba chiar au facut schimb de complimente.
Nu-si imagina vreodata ca e atat de dragut.
Au descoperit ca preferau aceleasi filme, ba mai mult, filmul ei de suflet era fix acelasi cu al lui.
Dupa cursuri, s-au ridicat, si in drumul spre iesirea din sala si-ar fi dorit sa aiba puterile lui Hiro Nakamura.
Sa calatoreasca in timp si sa retraiasca acele momente la nesfarsit.
Posibil sa se fi indragostit. De tipul nepotrivit, la momentul nepotrivit.
Au ramas la o tigara, si au continuat sa converseze ca si cum s-ar fi stiut de-o viata.
Dupa tigara, si-au luat ramas bun.
Stia ca il va revedea maine. Dar oare va mai fi la fel?
Avea atat de multe lucruri sa ii spuna, sa-i arate…
Ziua ei devenise minunata, Luni se simtea ca o zi de Duminica.
A plecat spre job cantand…
•Kiki• 