Decembrrrie.

Mă strânge frigul.
A ars şi s-a stins focul ce mă încălzea până mai ieri?
Sufletul îmi îngheață din nou, iar aripa ta dreaptă se pare că a uitat să mă mai încălzească.
M-am înconjurat de cuvinte calde, însă cuvintele se pare ca nu mai au niciun efect.
Mi-e dor.
Alerg în cerc. Te găsesc de fiecare dată. De fiecare dată mai rece, de fiecare dată mai departe.
Mi-e dor.
Mâinile tale nu-mi mai scriu poveşti pe piele. Încearcă doar să îmi creeze iluzia unui sentiment. Reacționez la fel, dar simt diferit. Sunt reacții involuntare. Se pare ca trupul meu încă tânjeşte dupa căldura respirației tale.
Curând se va aşterne primul strat de gheață. În noi, peste tine. Aş fi vrut să mai simt măcar o dată sentimentul pe care l-am avut cu tine la început.
Aş fi vrut să fie vară din nou. Dar ție căldura nu-ți prieşte.
Mi-e dor…